This is how your name and profile photo will appear on Panoramio if you connect this Google+ account.
You cannot switch to a different account later.
Learn more.
salut!ma bucur mult daca amintirea e placuta!dealul de la cimitir ofera (cred) cea mai buna panorama com. Berzasca.oricum , zona e putin cunoscuta si e mare pacat-aici se poate face turism cu adevarat.
Comuna isi are numele din “brza”, insemnind in limba slavona repede, de la raul, care curge repezinos, cu acelasi nume si ale carui maluri in decursurile veacurilor, dupa imprejurari de multe ori si-a schimbat vatra, si care si astazi ocupa ambele maluri ale raului Berzasca. Inconjurat de Cracu cu Toaca, Dealul Mic, Abrila, Cioaca si Cracu Lupsii. Dupa obiectele ce s-au gasit cu ocazia diferitelor sapaturi si zidiri, gasindu-se obiecte vechi de bronz, bratare, lampi, sageti, vase, monede, ornamente, etc., aici si pe timpul Romanilor a fost o asezare omeneasca, ceea ce se dovedeste si cu osemnitele gasite de locuitorul Traian Mihici, cand si-a sapat varnita si pozitia osemintelor aflate atunci dovedeau pozitia mortului cu fata spre apus si culcat pe spate, in plus obiectele aflate si donate muzeului din Timisoara de parintele Arsenie Golumba si directorul scolii Platon Armanca dovedesc acest lucru.
Populatia numeste si astazi comuna Bârzasca si nu Berzasca, ba chiar si unii intelectuali cum e de exemplu dr. Marta Ion, de origine de aici nu scrie, decat Bârzasca, inlaturind Berzasca, care nume l-a primit comuna de la Unguri.
Comuna a existat si sub turci in locul actual si e bine cunoscuta inca din razboiul cu Turcii din 1692, fiind dupa Moldova-Veche si Radimna cea mai veche comuna din Clisura cu nume cunoscut. Se stie doara, ca de la Siliste spre Nord este un platou care poarta numelede “Vinea Cadii”, adica via lui Cadi, ceea ce inseamna: via jedecatorului, stiut fiind ca incasatorul era totul, el incasa, judeca dar si batea. Nici intr-o comunadin Clisura nu poti auzi mai mult povestindu-se despre era turceasca , decat tocmai aici si unde dupa izgonirea Turcilor a fost prima biserica pomenita inca din anul 1722, reconstruindu-se din piatra la 1836.
In aceasta biserica ca si in celelate din Clisura, pe atunci s-au facut slujbele greceste, pentru ca dupa izgonirea Turcilor antreprenorii greci au condus spalatoarea de aur din localitate, serviciul religios grecesc se justifica. Asa a fost si la Bazias, dar si in Oltenia.
Care a fost primul loc de asezare, dupa parasirea acestui tinut de catre Romani, nu se stie, intrucat in prea multe locuri aflam vetre de asezari omenesti, dintre care amintim cateva. Pe paltoul “Răunişfe” cu priveliste admirabila spre Valea Berzasca, aproape de drumul, care ducea din Clisura de Sus in Clisura de Jos, atingand vechea vatra a comunei Bigar “Debeleliug” la 18 Km de actual asezare, in susul paraului Berzasca, avnd legatura directa si cu Sopotul Vechi, care asezare a bârzăştenilor e admisa si de Cartea Funduara chiar. Adapostiti de paduri seculare, care n-au cunoscut securea pana in zilele noastre, locuitorii trebuie sa fi fost si evlaviosi, caci se cunosc s azi urmele bisericii, dar cu toate ca erau crestini, probabil de teama satpinilor pagini, in cimitirul care exista si azi in fata locului Dragoselco, unde in loc de cruci, ca epitafe au folosit bolovani mai mari, cele mai multe, nici macar cioplite “Znamen”.
Ocupatia lor, avind in vedere campia larga din jurul lor, era firesc sa fie agricultura. Poienile manoase din jurul lor, ne amintesc de cresterea vitelor, iar vanatul bogat si pestele mult din Dunare si din raul Berzasca le-a ajutorat existent, dar in fine si pomicultura era dezvoltata, intrucat se povesteste din batrini, ca aici nu s-a baut apa ci numai vin si tuica.
Un bun loc de refugiu a fost si locul numit “Dragoselco”, la un Km spre Sud de Debililug, la incrucisarea drumurilor de pe vremuri dintre Bania – Svinita si Bozovici – Brzasca, pe Valea raului Berzasca, langa dealul “Tiera Dragoseli”. Numire atit de potrivita infratirei cuvantului latin “tera” insemnind pamint, cu cuvantul slav Dragoselo, in mijlocul unei paduri secular, nepatrunsa decat de Daci si Romani. Legatura spre Nord cu Rudaria si spre Sud cu Plavisevita, Dubova, Eselnita si Orsova: iar pe drumul, care trecea prin Svinecea cu Prigorul.
Au mai fost asezari omenesti la locul numit: Stubal, Glob, Camenita, Otar si Caistrochi, apoi cu siguranta au locuit barzastenii si in locul “Seliste” la 3 Km de comuna de azi, care este la 2 Km departare de Dunare. Se zice ca aici s-au refugiat de Turci si Cartea Funduara aminteste acest loc, ca a fost vechea vatra a comunei.
De altcum locurile de retragere a locuitorilor din comunele: Sichevita, Gornea. Berzasca si Liubcova in trecutul indepartat, trebuie sa fi fost sau cel putin in directa legatura unii cu altii, deoarece manifestarile locuitorilor acestor commune, atit cultural, cat si cele economice-sociale, sunt si azi comune cu prea putine deosebiri. Ca unii istorici afirma, sustinind ca Berzasca a fost numire maghiara provenind din “sáska” insemnind lacustra, cel putin asa scrie istoricul Pesty, ceea ce nu se poate absolute cu nimic justifica, caci mai indata provine de la raul “Persca”, dar fiind Berzasca numire veche, iar Sasca actual de la noi, luand fiinta abia la anul 1570 – 1755 si chiar daca provine din “Berg – Sasca ” nici atuncinu-I de la ungurescul “sáska”, ci mai indata de la “Sasca”, dealul dintre Padina Matei si Tilva, nu departe de Garnic, dar unde mai punem ca peste Dunare, avem o numire mai veche, unde Maghiarii n-au petrecut si n-au stapinit niciodata, este o numire a unei vai care-I de o frumusete rara si a fost locuita in trecut si actualmente numai de romani, nu departe de Maidanpec si prin care serpuieste un rau asemanator raului, care strabate “ Șușara ” din Sasca.
Istoricii mai sustin , ca pe la sfarsitul veacului al XVII-lea s-au asezat locuitorii pe vatra actual a comunei. Primii au doborat pentru a spala aur din nisipul raului pe locul numit “Gura Abrilei”, cari s-au numit aurari.
Aceasta comuna cu ordinal cel mai inalt a fost inregimentata la anul 1772, fiind sediul companiei, a fost condusa de un ofiter. La anul 1808 a avut biserica si scoala nemteasca, ambele cladite din material bun asemenea si locuinta ofiterului. Scoala romaneasca si primaria erau impletite din nuiele si tencuite cu noroi. Hambarul comunal a fost construit din barne asezate una peste alta, asemenea a fost din lemne si supa pentru exercitiile militare si casele locuitorilor, iar casele celor trei familii Tigani, impletite in nuiele. Cu ordinal stapiniei din 10 septembrie 1777 familiile graniceresti au primit 750 stp. Loc de casa, dandu-se pentru 111 familii si 8 locuri goale pentru case 55 jug. 1250 stp. Comuna a fost de 24 Km departare de Svinita si 6 Km de Libcova si de 48 Km de Bania, cu care avea bune legaturi.
A avut un preot, 2 invatatori adeca unul romanesc si unul nemtesc. Pe atuncicomuna avea 111 familii romanesti, 3 tiganesti si o familie catolica. Mai tarziu a fost asezate aici cateva familii croate : Paici si Raichici. Locuitorii se ocupau cu agricultura, cultivand indeosebi porumb si crestera vitelor, iar comandantul comunei era capitanul.
Drumul spre Svinita era bun, insa cand apa Dunarii era mare nu era practicabil.
Pichetele: La hotarul Liubcovei “Zascoc” care-I de la Livadita de 1200 pasi departare, de la acesta Saldum 2000 de pasi, apoi 4290 pasi de la cea din urma Cozla Mica si la 1500 pasi Cozla Mare, de la care pana la cea din urma “Dumbravita” sunt 2000 de pasi. Toate sunt de 10 – 12 stj. Departare de Dunare si sunt asezate ca se vede de la una la cealalta, afara de cea de la Cozla Mica, care se vede de la Saldum.
Dupa constructia bisericeasca ordonata de episcopul Ion Gergevici din 1749 Berzasca avea 181 case, preot fiind Coman.
Barzastenii au fost din cele mai vechi timpuri cei mai renumiti pilotipentru cataractele Dunarii inainte de regulare: Gaia Marta, Ilie Vucec etc: iar Gruia Raichici a condus primul vapor pe Dunarea de Jos.
Locuitorii de azi nu mai sunt de origine pur romaneasca ca cei din trecut, amestecati fiind, dar cari cu timpul s-au romanizat, altii au venit din mari departari ca Romani.
Ienciu, Balaban si familia Marta sunt veniti din Ardeal. Cei veniti de curand isi mentin nationalitatea asa de Cehi, cari au venit din Bigar, Garnic si Ravensca si cari si-au zidit aici biserica cu ajutorul proprietarului de mine Guttmann din Viena, care ia ajutorat foarte mult in 1870, cand s-a zidit biserica. Petru Ienciu supra zis si Turcu si Avram Marta au fost oamenii de incredere a lui Kossuth, Pe care l-au condus, cand a parasit Ungaria pana la Rodosto, dup ace au ingropat coroana ungureasca la Orsova, de unde intorcandu-se , s-au facut haiduci. Acestia afara de un butoi de 5 acoave vin de la Petru Preda, n-au jefuit pe nimeni in comuna, ci in alte parti au jefuit calatori si negustirii Clisurei, iar pe cei nevoiasi i-au ajutat.
Petru Turcul a treit pana in 1880 si au operat intre anii 1860 – 1880.
La desfintarea confiniului militar, cancelariacompaniei a fost transformata in sala de invatamint, iar puscaria acestui comandamentin locuinta, pentru invatatorii comunelor apartinatoare acestei companii.
Datorita zacamintelor bogate in carbuni, bogatiile exploatate ale padurilor au fost izvoare de bogatie, care au contribuit la progresul economic si cultural al locuitorilor din Berzasca si catunele ei.
Berzasca si cu ea comunele Sichevita, Gornea, Liubcova, Bigar, Garnic si Padina Matei, fiind granite cu Liborajdia au fost 133 de zile sub dominatia sarbeasca si franceza.
Armata romana a intrat in comuna in decmbrie si in cele de mai sus la 30 Maiu 1919. Berzasca in decursul vremurilor a dat multi intelectuali: N. Mancoci general, caruia esuindu-I planul de lupta la batalia Königgrötz, s-a impuscat. Acesta a servit impreuna cu generalul Traian Doda, care a luptat mult pentru interesele comunitatii de avere. Mancu Toia capitan, Nicolae Marchescu, Nicolae Raichici locotenenti, N. Armanca sublocotenent, Ion Balaban, Ladislau Sandor notary cercuari, Bela Sandor ing. chimic in Brazilia de origine roman ardelean, “Sandrut”, unchiul sau , tot Sandrut a fost sub-directorul Casei Scoalelor din Bucuresti, refugiat din Ardeal inca inainte de razboiu1989. Dr. Nicolae Francu medic in Bucuresti, Dr. Ion Marta avocat, Traian Golumba preot in Timisoara, Sava Golumba, diacon la episcopia Cluj si profesor de muzica acolo; Arsenie Golumba preot in Liubcova, Irma Werth, Schiha Elisava, Terezia Hana, Maria Petrovici, Antonie Raichici, Persida Draghici, Gheorghe Ienciu, Maria Draghici, Lucretia Marta, invatatori si actualul director de scoala Platon Armanca tot fiu al comuneieste. Gheoghe Marchescu notar cercual, Eugen Warnu, Emilian Warnu si Rudolf Burglenker, absolventi ai scolii comerciale superioare, August Cercec episcop catolic de legea veche, casatorit in Beograd. AurelMarta, preot in Gavojdia, Dr. Ferdinand Fischer profesor in Atena, preot iesuit.
Targul saptaminal se tine Duminica, iar balciurile de 2 ori pe an: 13 – 14 Iulie si 26 – 27 Octombrie.
Credinta in strigoi, descantece si vraji se mentin si rar gasesti casa cu matuta neridicata, secure sau cutit neinfipt in pamint dupa usa de la intrarein casa.
In revolutia de la 1848 aici nu s-au dat lupte, insa cei de peste Dunare, navalind in comuna, au jefuit casele ramase goale ale locuitorilor fugiti in padure. Dupa revolutie insa foametea i-a chinuit cumplit, cand cu spinarea aduceau cate o bancioara de porumb din Biserica – Alba si Turnu – Severin. Oamenii na mai macinau porumbul pe atunci ci l-au mancat fiert, economisind.
Un italian nobil si bun la inima, un anume Cezar de la Gratzie, proprietarul minei din Cozla 1848 – 1866, a tiparit bonuri din piele inlocuind menetele si a adus mari cantitati de porumb scapind populatia de la moarte sigura, pentru care fapt a si fost decorat de imparatul Francisc Iosif I-ul.
in revolutia din 1918 , banda lui Ion Fenesan a jefuit 3 pravalii, dar fiind impuscat capitanul ei, s-a descompus, vazandu-si fiecare de treaba lui. Banditul Patru Boia din Sarbia asociindu-se cu Patru Prescura, numit si “Patru Hotu” din Sopot, insotit si de Baloi fiul lui Ilie Baloi din Berzasca de origine din Moldova-Noua, operand sub scutul unora de la salasele din Debeleliug – Berzasca in ziua de pasti 1920 a ucis familia Iosif Micsa : Tata, Mama si fatamare, jefuindu-i si cateva miisoare, pe care le aveau asupra lor. Pana in anum X si pe Boja jandarmii l-au impuscat, pe prescura l-au omorat Almajenii; iar Baloi a murit nebun in penitenciarul de la tribunalul Caransebes. De atunci pace si numai se pomeneste de senzatii banditesti. Comitagii sarbi in 1919 la 4 noiembrie au intrat in comuna, restabilindu-se ordinea, iar la 28 februarie 1919 armata sarba a parasit comuna, inlocuid-o un detasament din armata franceza, spre a pregati intrarea armatei romane. Jandarmii romani au intrat in comuna in seara zilei de 30 Maiu 1919 ora19 sub conducerea plutonierului Nicolae Schnell; iar granicerii la 7 august 1919 sub comanda plutonierului major Ioan Branzei, comandantul companiei fiind locotenentul Nicolae Simionescu.
Corul bisericesc l-a infiintat parintele Arsenie Golumba la 1896, care acum e condus de directrul invatator Platon Armanca si compus din 45 de persoane.
Reuniunea pompierilor voluntari s-a infiintat la 1895 compus din 28 de persoane si condus de Emil Warnus. la 1905 s-a infiintat Banca Populara, Coop. de credit de catre inv. Ilie Ambrus, contribuid cu capital 75 persoane. Comuna a fost vizitata la 1930 si 1934 de episcopul sarbesc al Becicherecului Dr. Gheorghe Leticisi Nicolici cu ocazia vizitelor canonice facute bisericilor ortodoxe sarbesti din Clisura.
La 1930 a vizitat comuna d. Ministru M. Mancilescu, 1928, C. Argetoianu, in 1926 d. Ministru M. Popovici, iar in 1936 prim-ministru Gh. Tatarascu.
Cel mai vechi preot care se aminteste in acte cum am si amintit, a fost preotul Coman. Identificaera preotilor si multor amanunte din viata barzastenilor se poate afla din registrele vechi ale bisericii, care se pastreaza la parohie incepand cu anul 1722. Ma marginesc insa a aminti familia preotului actual, Golumba Arsenie, tipul de locuitor din partea locului, dovedindu-se atit de eclatant legatura romanilor din stanga si dreapta Dunarii si legaturile cu Almajul. Radu Golumba 1864 – 1894, venit din Banie, stramosii din obarsie din valea Timocului. Si cum legatura aceasta se poate verifica la o familie si la alte multe familii legatura Almajenilor cu Valea Dunarii si cei peste Dunare, intocmai cum se poate constata si legatura dintre Almajeni si cei din Valea Cernei, Oltenia si Valea Hategului, legaturi naturale, care au existat in toate timpurilesi pana in zilele noastre. Dar acestea ar face obiectul unei lucrari aparte, interesanta si mult doveditoare a timpurilor demult apuse, dar care ar trebui improspatate, cercetate si documentate, pana nu se pierd, ca multe alte dovezi, care lipsesc la intregirea istoriei a tinutului su neamului nostru.
In subsolul comunei se afla carbuni de piatra si la Camenita arama; iar in nisipul raului se afla praf de aur.
Ar trebui sa se cerceteze originea locului, de unde aduce apa aurul.
In comuna este oficiul postal condus de ds. Iuliana Golumba. Telefonuls-a introdus in anul 1902. Ocolul Silvic a existat inca de pe timpul Austriecilor. Seful actual: Traian Nahaiciuc. Oficiul sanitar a existat si in granita si medicul s-a intretinut aici pana in 1876, cand s-a stabilit medic de circumscriptie. Actualul sef: dr. Eduard Welber.
Invatatorii comunei Platon Aron, Patru Hiriza si ds. Maria Draghici.
Cel mai batrin om din comuna este Toma Ienciu de 87 de ani.
Traditie :
Berzasca pe timpul turcilor apartinea de pasalacul “Porec” Milanovatul de azi si Berzasca impreuna cu jurul ei era destul de important tinut, caci Turcii au asezat aici un incasator, beg si populatia ii spunea”Pitu”, ceea ce insemna: copil din flori. Acesta era din calea afara rau cu populatia, o batea, o schingiuia si pentru cel mai neinsemnat lucru, de multe ori chiar si fara nici o vina.Punea biruri mari pe locuitori, incat multi, din cauza aceasta si nedreptatilor meulte au luat lumea in cap cum se zice.
La plimbare mergea, chiar si in toiul verii, tot cu sanie, trasa de bietii barzasteni. Faima cruzimei sale a ajuns pana la urechile pasei. Astfel s-a intimplat, ca venind pasa sa incaseze birul de pe sate, i s-au plans si lui de cruzimea begului, care a ordonat, ca acesta numaidecat sa-i-se prezinte. pitu a venit, tras in sanie, de o multime de sateni. Sosind la saica, cum i se zicea luntrei atunci, din ordinul paseifara multe forme i s-a taiat capul lui Pitu, facandu-se pe loc dreptate satenilor. De atunci, padina pe unde a coborat in ultimul sau drum begul Pitu, vara tras cu sania, poarta azi numele de: “Padina si Ogasul lui Pitu”; iar locuitorilor, care detin araturile din aceasta padina si ogas, le zic: “Pitulesti”. Probabil ca sunt descendenti din haremul lui Pitu cativa dintre ei
Comments (5)
super fain peisaju
Grozav! Esti din zona?
salut!ma bucur mult daca amintirea e placuta!dealul de la cimitir ofera (cred) cea mai buna panorama com. Berzasca.oricum , zona e putin cunoscuta si e mare pacat-aici se poate face turism cu adevarat.
Berzasca
Comuna isi are numele din “brza”, insemnind in limba slavona repede, de la raul, care curge repezinos, cu acelasi nume si ale carui maluri in decursurile veacurilor, dupa imprejurari de multe ori si-a schimbat vatra, si care si astazi ocupa ambele maluri ale raului Berzasca. Inconjurat de Cracu cu Toaca, Dealul Mic, Abrila, Cioaca si Cracu Lupsii. Dupa obiectele ce s-au gasit cu ocazia diferitelor sapaturi si zidiri, gasindu-se obiecte vechi de bronz, bratare, lampi, sageti, vase, monede, ornamente, etc., aici si pe timpul Romanilor a fost o asezare omeneasca, ceea ce se dovedeste si cu osemnitele gasite de locuitorul Traian Mihici, cand si-a sapat varnita si pozitia osemintelor aflate atunci dovedeau pozitia mortului cu fata spre apus si culcat pe spate, in plus obiectele aflate si donate muzeului din Timisoara de parintele Arsenie Golumba si directorul scolii Platon Armanca dovedesc acest lucru. Populatia numeste si astazi comuna Bârzasca si nu Berzasca, ba chiar si unii intelectuali cum e de exemplu dr. Marta Ion, de origine de aici nu scrie, decat Bârzasca, inlaturind Berzasca, care nume l-a primit comuna de la Unguri. Comuna a existat si sub turci in locul actual si e bine cunoscuta inca din razboiul cu Turcii din 1692, fiind dupa Moldova-Veche si Radimna cea mai veche comuna din Clisura cu nume cunoscut. Se stie doara, ca de la Siliste spre Nord este un platou care poarta numelede “Vinea Cadii”, adica via lui Cadi, ceea ce inseamna: via jedecatorului, stiut fiind ca incasatorul era totul, el incasa, judeca dar si batea. Nici intr-o comunadin Clisura nu poti auzi mai mult povestindu-se despre era turceasca , decat tocmai aici si unde dupa izgonirea Turcilor a fost prima biserica pomenita inca din anul 1722, reconstruindu-se din piatra la 1836. In aceasta biserica ca si in celelate din Clisura, pe atunci s-au facut slujbele greceste, pentru ca dupa izgonirea Turcilor antreprenorii greci au condus spalatoarea de aur din localitate, serviciul religios grecesc se justifica. Asa a fost si la Bazias, dar si in Oltenia. Care a fost primul loc de asezare, dupa parasirea acestui tinut de catre Romani, nu se stie, intrucat in prea multe locuri aflam vetre de asezari omenesti, dintre care amintim cateva. Pe paltoul “Răunişfe” cu priveliste admirabila spre Valea Berzasca, aproape de drumul, care ducea din Clisura de Sus in Clisura de Jos, atingand vechea vatra a comunei Bigar “Debeleliug” la 18 Km de actual asezare, in susul paraului Berzasca, avnd legatura directa si cu Sopotul Vechi, care asezare a bârzăştenilor e admisa si de Cartea Funduara chiar. Adapostiti de paduri seculare, care n-au cunoscut securea pana in zilele noastre, locuitorii trebuie sa fi fost si evlaviosi, caci se cunosc s azi urmele bisericii, dar cu toate ca erau crestini, probabil de teama satpinilor pagini, in cimitirul care exista si azi in fata locului Dragoselco, unde in loc de cruci, ca epitafe au folosit bolovani mai mari, cele mai multe, nici macar cioplite “Znamen”. Ocupatia lor, avind in vedere campia larga din jurul lor, era firesc sa fie agricultura. Poienile manoase din jurul lor, ne amintesc de cresterea vitelor, iar vanatul bogat si pestele mult din Dunare si din raul Berzasca le-a ajutorat existent, dar in fine si pomicultura era dezvoltata, intrucat se povesteste din batrini, ca aici nu s-a baut apa ci numai vin si tuica. Un bun loc de refugiu a fost si locul numit “Dragoselco”, la un Km spre Sud de Debililug, la incrucisarea drumurilor de pe vremuri dintre Bania – Svinita si Bozovici – Brzasca, pe Valea raului Berzasca, langa dealul “Tiera Dragoseli”. Numire atit de potrivita infratirei cuvantului latin “tera” insemnind pamint, cu cuvantul slav Dragoselo, in mijlocul unei paduri secular, nepatrunsa decat de Daci si Romani. Legatura spre Nord cu Rudaria si spre Sud cu Plavisevita, Dubova, Eselnita si Orsova: iar pe drumul, care trecea prin Svinecea cu Prigorul. Au mai fost asezari omenesti la locul numit: Stubal, Glob, Camenita, Otar si Caistrochi, apoi cu siguranta au locuit barzastenii si in locul “Seliste” la 3 Km de comuna de azi, care este la 2 Km departare de Dunare. Se zice ca aici s-au refugiat de Turci si Cartea Funduara aminteste acest loc, ca a fost vechea vatra a comunei. De altcum locurile de retragere a locuitorilor din comunele: Sichevita, Gornea. Berzasca si Liubcova in trecutul indepartat, trebuie sa fi fost sau cel putin in directa legatura unii cu altii, deoarece manifestarile locuitorilor acestor commune, atit cultural, cat si cele economice-sociale, sunt si azi comune cu prea putine deosebiri. Ca unii istorici afirma, sustinind ca Berzasca a fost numire maghiara provenind din “sáska” insemnind lacustra, cel putin asa scrie istoricul Pesty, ceea ce nu se poate absolute cu nimic justifica, caci mai indata provine de la raul “Persca”, dar fiind Berzasca numire veche, iar Sasca actual de la noi, luand fiinta abia la anul 1570 – 1755 si chiar daca provine din “Berg – Sasca ” nici atuncinu-I de la ungurescul “sáska”, ci mai indata de la “Sasca”, dealul dintre Padina Matei si Tilva, nu departe de Garnic, dar unde mai punem ca peste Dunare, avem o numire mai veche, unde Maghiarii n-au petrecut si n-au stapinit niciodata, este o numire a unei vai care-I de o frumusete rara si a fost locuita in trecut si actualmente numai de romani, nu departe de Maidanpec si prin care serpuieste un rau asemanator raului, care strabate “ Șușara ” din Sasca. Istoricii mai sustin , ca pe la sfarsitul veacului al XVII-lea s-au asezat locuitorii pe vatra actual a comunei. Primii au doborat pentru a spala aur din nisipul raului pe locul numit “Gura Abrilei”, cari s-au numit aurari. Aceasta comuna cu ordinal cel mai inalt a fost inregimentata la anul 1772, fiind sediul companiei, a fost condusa de un ofiter. La anul 1808 a avut biserica si scoala nemteasca, ambele cladite din material bun asemenea si locuinta ofiterului. Scoala romaneasca si primaria erau impletite din nuiele si tencuite cu noroi. Hambarul comunal a fost construit din barne asezate una peste alta, asemenea a fost din lemne si supa pentru exercitiile militare si casele locuitorilor, iar casele celor trei familii Tigani, impletite in nuiele. Cu ordinal stapiniei din 10 septembrie 1777 familiile graniceresti au primit 750 stp. Loc de casa, dandu-se pentru 111 familii si 8 locuri goale pentru case 55 jug. 1250 stp. Comuna a fost de 24 Km departare de Svinita si 6 Km de Libcova si de 48 Km de Bania, cu care avea bune legaturi. A avut un preot, 2 invatatori adeca unul romanesc si unul nemtesc. Pe atuncicomuna avea 111 familii romanesti, 3 tiganesti si o familie catolica. Mai tarziu a fost asezate aici cateva familii croate : Paici si Raichici. Locuitorii se ocupau cu agricultura, cultivand indeosebi porumb si crestera vitelor, iar comandantul comunei era capitanul. Drumul spre Svinita era bun, insa cand apa Dunarii era mare nu era practicabil. Pichetele: La hotarul Liubcovei “Zascoc” care-I de la Livadita de 1200 pasi departare, de la acesta Saldum 2000 de pasi, apoi 4290 pasi de la cea din urma Cozla Mica si la 1500 pasi Cozla Mare, de la care pana la cea din urma “Dumbravita” sunt 2000 de pasi. Toate sunt de 10 – 12 stj. Departare de Dunare si sunt asezate ca se vede de la una la cealalta, afara de cea de la Cozla Mica, care se vede de la Saldum. Dupa constructia bisericeasca ordonata de episcopul Ion Gergevici din 1749 Berzasca avea 181 case, preot fiind Coman. Barzastenii au fost din cele mai vechi timpuri cei mai renumiti pilotipentru cataractele Dunarii inainte de regulare: Gaia Marta, Ilie Vucec etc: iar Gruia Raichici a condus primul vapor pe Dunarea de Jos. Locuitorii de azi nu mai sunt de origine pur romaneasca ca cei din trecut, amestecati fiind, dar cari cu timpul s-au romanizat, altii au venit din mari departari ca Romani. Ienciu, Balaban si familia Marta sunt veniti din Ardeal. Cei veniti de curand isi mentin nationalitatea asa de Cehi, cari au venit din Bigar, Garnic si Ravensca si cari si-au zidit aici biserica cu ajutorul proprietarului de mine Guttmann din Viena, care ia ajutorat foarte mult in 1870, cand s-a zidit biserica. Petru Ienciu supra zis si Turcu si Avram Marta au fost oamenii de incredere a lui Kossuth, Pe care l-au condus, cand a parasit Ungaria pana la Rodosto, dup ace au ingropat coroana ungureasca la Orsova, de unde intorcandu-se , s-au facut haiduci. Acestia afara de un butoi de 5 acoave vin de la Petru Preda, n-au jefuit pe nimeni in comuna, ci in alte parti au jefuit calatori si negustirii Clisurei, iar pe cei nevoiasi i-au ajutat. Petru Turcul a treit pana in 1880 si au operat intre anii 1860 – 1880. La desfintarea confiniului militar, cancelariacompaniei a fost transformata in sala de invatamint, iar puscaria acestui comandamentin locuinta, pentru invatatorii comunelor apartinatoare acestei companii. Datorita zacamintelor bogate in carbuni, bogatiile exploatate ale padurilor au fost izvoare de bogatie, care au contribuit la progresul economic si cultural al locuitorilor din Berzasca si catunele ei. Berzasca si cu ea comunele Sichevita, Gornea, Liubcova, Bigar, Garnic si Padina Matei, fiind granite cu Liborajdia au fost 133 de zile sub dominatia sarbeasca si franceza. Armata romana a intrat in comuna in decmbrie si in cele de mai sus la 30 Maiu 1919. Berzasca in decursul vremurilor a dat multi intelectuali: N. Mancoci general, caruia esuindu-I planul de lupta la batalia Königgrötz, s-a impuscat. Acesta a servit impreuna cu generalul Traian Doda, care a luptat mult pentru interesele comunitatii de avere. Mancu Toia capitan, Nicolae Marchescu, Nicolae Raichici locotenenti, N. Armanca sublocotenent, Ion Balaban, Ladislau Sandor notary cercuari, Bela Sandor ing. chimic in Brazilia de origine roman ardelean, “Sandrut”, unchiul sau , tot Sandrut a fost sub-directorul Casei Scoalelor din Bucuresti, refugiat din Ardeal inca inainte de razboiu1989. Dr. Nicolae Francu medic in Bucuresti, Dr. Ion Marta avocat, Traian Golumba preot in Timisoara, Sava Golumba, diacon la episcopia Cluj si profesor de muzica acolo; Arsenie Golumba preot in Liubcova, Irma Werth, Schiha Elisava, Terezia Hana, Maria Petrovici, Antonie Raichici, Persida Draghici, Gheorghe Ienciu, Maria Draghici, Lucretia Marta, invatatori si actualul director de scoala Platon Armanca tot fiu al comuneieste. Gheoghe Marchescu notar cercual, Eugen Warnu, Emilian Warnu si Rudolf Burglenker, absolventi ai scolii comerciale superioare, August Cercec episcop catolic de legea veche, casatorit in Beograd. AurelMarta, preot in Gavojdia, Dr. Ferdinand Fischer profesor in Atena, preot iesuit. Targul saptaminal se tine Duminica, iar balciurile de 2 ori pe an: 13 – 14 Iulie si 26 – 27 Octombrie. Credinta in strigoi, descantece si vraji se mentin si rar gasesti casa cu matuta neridicata, secure sau cutit neinfipt in pamint dupa usa de la intrarein casa. In revolutia de la 1848 aici nu s-au dat lupte, insa cei de peste Dunare, navalind in comuna, au jefuit casele ramase goale ale locuitorilor fugiti in padure. Dupa revolutie insa foametea i-a chinuit cumplit, cand cu spinarea aduceau cate o bancioara de porumb din Biserica – Alba si Turnu – Severin. Oamenii na mai macinau porumbul pe atunci ci l-au mancat fiert, economisind. Un italian nobil si bun la inima, un anume Cezar de la Gratzie, proprietarul minei din Cozla 1848 – 1866, a tiparit bonuri din piele inlocuind menetele si a adus mari cantitati de porumb scapind populatia de la moarte sigura, pentru care fapt a si fost decorat de imparatul Francisc Iosif I-ul. in revolutia din 1918 , banda lui Ion Fenesan a jefuit 3 pravalii, dar fiind impuscat capitanul ei, s-a descompus, vazandu-si fiecare de treaba lui. Banditul Patru Boia din Sarbia asociindu-se cu Patru Prescura, numit si “Patru Hotu” din Sopot, insotit si de Baloi fiul lui Ilie Baloi din Berzasca de origine din Moldova-Noua, operand sub scutul unora de la salasele din Debeleliug – Berzasca in ziua de pasti 1920 a ucis familia Iosif Micsa : Tata, Mama si fatamare, jefuindu-i si cateva miisoare, pe care le aveau asupra lor. Pana in anum X si pe Boja jandarmii l-au impuscat, pe prescura l-au omorat Almajenii; iar Baloi a murit nebun in penitenciarul de la tribunalul Caransebes. De atunci pace si numai se pomeneste de senzatii banditesti. Comitagii sarbi in 1919 la 4 noiembrie au intrat in comuna, restabilindu-se ordinea, iar la 28 februarie 1919 armata sarba a parasit comuna, inlocuid-o un detasament din armata franceza, spre a pregati intrarea armatei romane. Jandarmii romani au intrat in comuna in seara zilei de 30 Maiu 1919 ora19 sub conducerea plutonierului Nicolae Schnell; iar granicerii la 7 august 1919 sub comanda plutonierului major Ioan Branzei, comandantul companiei fiind locotenentul Nicolae Simionescu. Corul bisericesc l-a infiintat parintele Arsenie Golumba la 1896, care acum e condus de directrul invatator Platon Armanca si compus din 45 de persoane. Reuniunea pompierilor voluntari s-a infiintat la 1895 compus din 28 de persoane si condus de Emil Warnus. la 1905 s-a infiintat Banca Populara, Coop. de credit de catre inv. Ilie Ambrus, contribuid cu capital 75 persoane. Comuna a fost vizitata la 1930 si 1934 de episcopul sarbesc al Becicherecului Dr. Gheorghe Leticisi Nicolici cu ocazia vizitelor canonice facute bisericilor ortodoxe sarbesti din Clisura. La 1930 a vizitat comuna d. Ministru M. Mancilescu, 1928, C. Argetoianu, in 1926 d. Ministru M. Popovici, iar in 1936 prim-ministru Gh. Tatarascu. Cel mai vechi preot care se aminteste in acte cum am si amintit, a fost preotul Coman. Identificaera preotilor si multor amanunte din viata barzastenilor se poate afla din registrele vechi ale bisericii, care se pastreaza la parohie incepand cu anul 1722. Ma marginesc insa a aminti familia preotului actual, Golumba Arsenie, tipul de locuitor din partea locului, dovedindu-se atit de eclatant legatura romanilor din stanga si dreapta Dunarii si legaturile cu Almajul. Radu Golumba 1864 – 1894, venit din Banie, stramosii din obarsie din valea Timocului. Si cum legatura aceasta se poate verifica la o familie si la alte multe familii legatura Almajenilor cu Valea Dunarii si cei peste Dunare, intocmai cum se poate constata si legatura dintre Almajeni si cei din Valea Cernei, Oltenia si Valea Hategului, legaturi naturale, care au existat in toate timpurilesi pana in zilele noastre. Dar acestea ar face obiectul unei lucrari aparte, interesanta si mult doveditoare a timpurilor demult apuse, dar care ar trebui improspatate, cercetate si documentate, pana nu se pierd, ca multe alte dovezi, care lipsesc la intregirea istoriei a tinutului su neamului nostru. In subsolul comunei se afla carbuni de piatra si la Camenita arama; iar in nisipul raului se afla praf de aur. Ar trebui sa se cerceteze originea locului, de unde aduce apa aurul. In comuna este oficiul postal condus de ds. Iuliana Golumba. Telefonuls-a introdus in anul 1902. Ocolul Silvic a existat inca de pe timpul Austriecilor. Seful actual: Traian Nahaiciuc. Oficiul sanitar a existat si in granita si medicul s-a intretinut aici pana in 1876, cand s-a stabilit medic de circumscriptie. Actualul sef: dr. Eduard Welber. Invatatorii comunei Platon Aron, Patru Hiriza si ds. Maria Draghici. Cel mai batrin om din comuna este Toma Ienciu de 87 de ani.Traditie :
Berzasca pe timpul turcilor apartinea de pasalacul “Porec” Milanovatul de azi si Berzasca impreuna cu jurul ei era destul de important tinut, caci Turcii au asezat aici un incasator, beg si populatia ii spunea”Pitu”, ceea ce insemna: copil din flori. Acesta era din calea afara rau cu populatia, o batea, o schingiuia si pentru cel mai neinsemnat lucru, de multe ori chiar si fara nici o vina.Punea biruri mari pe locuitori, incat multi, din cauza aceasta si nedreptatilor meulte au luat lumea in cap cum se zice. La plimbare mergea, chiar si in toiul verii, tot cu sanie, trasa de bietii barzasteni. Faima cruzimei sale a ajuns pana la urechile pasei. Astfel s-a intimplat, ca venind pasa sa incaseze birul de pe sate, i s-au plans si lui de cruzimea begului, care a ordonat, ca acesta numaidecat sa-i-se prezinte. pitu a venit, tras in sanie, de o multime de sateni. Sosind la saica, cum i se zicea luntrei atunci, din ordinul paseifara multe forme i s-a taiat capul lui Pitu, facandu-se pe loc dreptate satenilor. De atunci, padina pe unde a coborat in ultimul sau drum begul Pitu, vara tras cu sania, poarta azi numele de: “Padina si Ogasul lui Pitu”; iar locuitorilor, care detin araturile din aceasta padina si ogas, le zic: “Pitulesti”. Probabil ca sunt descendenti din haremul lui Pitu cativa dintre eiDa, sunt chiar din Berzasca, dar locuiesc in Timisoara.