Photos by gellly : on the map, in Google Earth (KML)

Multumesc!

...superbe culori...

Like!

Pe malul opus Cetatii Golubac(Srb.) se afla loc. Corinini(RO) si in apele Dunarii se scalda stanca Babacai.Una dintre legende spune ca din Cetatea Corinini un capitan ar fi furat inima unei cadane pe care a rapit-o si a fugit cu ea pe malul stang al Dunarii numai ca au fost prinsi in dreptul stancii, el a fost scurtat de cap iar frumoasa cadana a fost legata pe Stanca Babacai si lasata prada corbilor si mustelor spunandui-se “babo, kaji se”! (“femeie caiestete!”)

La coborare de la pestera "Gaura cu Musca"

În legătură cu musca columbacă şi implicit cu denumirea peşterii de la Coronini (Pescari), trebuie menţionată legenda lui Iovan Iorgovan. Legenda prezintă mai multe variante, cu mici diferenţe, în funcţie de povestitor şi de zonă (Defileul Dunării, Valea Cernei etc.). Aşadar, legenda spune că demult, erau trei fete frumoase care au plecat să culeagă flori în Munţii Cernei. Fata cea mică, rătăcindu-se prin pădure pe vreme cu ceaţă, a fost înghiţită de un balaur. Fratele lor, Iovan Iorgovan, aflând aceasta, a plecat pe munte în căutarea balaurului. Se pare că prima luptă are loc sus pe Valea Cernei, unde balaurul pierde primul cap. Fugind din calea voinicului, străpunge calcarele, lasând în urma sa un traseu sinuos (Cheile Corcoaiei), în speranţa că va ajunge să se scalde din nou într-unul din cele şapte izvoare termale, pentru a-şi reface forţele. Balaurul este ajuns din urmă la Topleţ, unde se va da cea mai grea luptă. Unele variante ale legendei spun că balaurul, pentru a scăpa de urgie, a fugit, ascunzându-se la Mehadia în scorburi de munte (iar de acolo, din sângele ce a curs după retezarea capetelor, s-a format o baltă puturoasă, în mâzga căreia creşte musca golumbacă, de strică vitele oamenilor). Truda ulterioară a voinicului de a regăsi balaurul, a fost zadarnică. Alte variante ale legendei vorbesc despre fuga balaurului spre vărsarea Cernei în Dunăre, iar apoi în sus, pe Clisură, refugiindu-se într-un final în peştera denumită astăzi „Gaura cu Muscă”, de lângă Coronini. Legenda spune că de atunci, pentru a se răzbuna pe oameni, balaurul sloboade mereu muşte otrăvitoare (sau hoitul său s-a transformat în muscă columbacă), care înţepau şi ucideau vitele. Odată cu ridicarea nivelului apei Dunării (prin construcţia Sistemului Hidroenegetic şi de Navigaţie Porţile de Fier, 1971), musca columbacă a dispărut. Prin urmare, deşi numele peşterii Gaura cu Muscă este legat de cel al muştei columbace (Simulium colombaschense), realitatea este că musca columbacă nu are nimic în comun cu peştera. Dezvoltarea acestei musculiţe avea loc numai în apele Dunării între Moldova Veche şi Vîrciorova, iar odată cu crearea lacului de baraj, aceasta a dispărut (larvele nemaigăsind condiţiile prielnice pentru a se dezvolta)

Numele de Gaura cu Muscă vine de la musca columbacă, o muscă vampir care a produs multe probleme localnicilor, dar mai ales vitelor acestora. Această muscă a existat în zonă până la construcția barajului de la Porțile de Fier când a dispărut datorita modificării habitatului. Musca ataca vitele, le mușca în zonele cu piele fina, nări, buze, urechi Mușcăturile produceau inflamații care sufocau animalul în câteva ore sau zile. În pericol erau și copiii mici dacă musca reușea să pătrundă în gură sau trahee. Specialiștii spun că aceste musculițe nu au avut nici o legătură cu peștera. Dezvoltarea lor a fost posibilă numai în apele Dunării înainte de formarea lacului.

Gura peșterii este de forma ovală cu diagonale de 8 si 4 m. blocată în mare parte de ziduri de la fortificația medievală. Pestera "Gaura cu musca"a fost locuită în perioada Hallstatt fiind un adapost ideal pentru omul primitiv. Poziția ei, cu intrarea prin care domină Dunarea a făcut ca în epoca medievală sa fie fortificată și armată cu tunuri și o mică garnizoană de soldați. Astăzi se mai văd fortificațiile de la intrare facute înca de la 1460 și refăcute de mai multe ori, folosite până prin 1880.

Pestera "Gaura cu Musca" se gaseste in Clisura Dunarii la o inaltime de 30m in peretele calcaros al stancii, are 254m adancime, adaposteste 2 specii de lilieci specific fiind mirosul de guano produs de coloniile de lilieci.

Peretele calcaros al Defileului Dunarii in vecinatatea pesterii "Gaura cu Musca" la 12 km aval de Moldova Nouă, în locul în care se află un izvor cu apă potabilă.